Nu vrei sa ai o prietena cheala

Vroiam doar sa felicit doua lake care au fost la olimpiada nationala de engleza, respectiv fizica. Bine ma!
So, I am back... e bine cand nu esti o victima a curentului glam, care, s-a abatut ca un nou val de fite asupra liceului, ce ciudat suna; we salute all the skinny, sulky, good-looking ,on high heels girls!
Psihicul oricarei persoane ma incadreaza in grupul tocilarilor cu blog. [lu teo ii e sete] In prima zi de scoala, dirigu' ne-a zis sa nu etichetam oamenii; principiul sfatului este acelasi peste tot, motivul pentru care nu ascultam este inca in ceata, pentru mine cel putin. Adevarul este ca etichetezi fiecare persoana cu care ai un contact vizual. Nu am concluzie pentru subiectul asta.
In fine, ideea era ca problema mea nu este faptul ca voi ma etichetati, ci faptul ca defectul meu profesional nu ma impiedica sa va consider o turma de oi.

'Eseu in mai multe jumatati'-locul I la concursul "trecutul, prezentul, viitorul scolii tale", de B. Bianca si M. Teodora

(prim)

In floare, atragatoare, nu foarte sclipitoare si putin vulgara ea este singura care simultan imi vorbeste, imi scrie, ma descrie, ma defineste, imi este muza si spera sa devin istorie.Imi transforma iadul in al ei paradis iluzioriu, ma imbraca in dorinta, danseaza cu mine pana la epuizare, imi arata ale ei ganduri ascunse si flirteaza cu amintiri. Vreau sa-mi depasesc contitia, sa am un alt statut, existenta goala nu-i de mine, ma invata cum.
Desigur! Ce greseala din partea mea, sa compar scoala cu o tanara ce se scuza pentru lipsa de responsabilitate morala.
Un exercitiu de imaginatie, unul din sutele de adolescenti pierzandu-si gandurile printre randurile cartii, visand la ziua de maine cand va fi deja un absolvent al liceului Mircea, cu un drum in viata bine ales.. ghinion, se aude clopotelul! se trezeste cu repeziciune, isi indeasa manuscrisele in ghiozdan si se spulbera in multimea de pe coridoare… este acelasi elev cu minte de copil care a indraznit sa incalce regulile, sa-si doreasca sa schimbe sistemul, sa contrazica profesorii, sa ajute un coleg la test si sa fie cel mai bun. Poate ca acel elev suntem noi toti sau este doar o idee puerila cu caracter seducator, amagire.
Trecut, prezent, viitor;
Ieri, azi, maine;
Timpul este curgator
Sfarsitul cand vine?



(secund)

Ieri am scris ce citesti azi. Maine o sa uiti ce am scris. Poimaine o sa scriu iar. Si asta nu am spus eu, ci timpul a spus-o in timp ce se incalta iesind pe usa mea si intrand pe alta usa in alta camera din alta casa din alt oras din alta tara de pe alta planeta. N-a vrut sa stea la un ceai, n-a vrut sa bea o cafea, mi-a spus doar ca nu are timp si ca nu poate sa stea. Cu cat esti mai batran, cu atat fuge de tine si te ocoleste ca pe o ciuma. Nici daca vede un baietel de opt ani in uniforma de scolar cu cravata innodata pe fuga, cu ghiozdanul atarnandu-i greu in spinare, care implora printre gafaieli: ‘‘Mergi mai incet, nu vreau sa intarzii la scoala!’’, nici atunci nu s-ar opri.
Am fost si noi odata baietelul ala. Si am intarziat la ore. Si ne-am uitat manualele acasa. Si am luat note mici. Si am fugit pe holuri in pauze. Cliseul este perpetuu pentru ca asa este. Noi suntem la Mircea pentru ca asa este. Asa este pentru ca asa a scris odata cineva. Si scrie tot timpul. Scrie despre portarii in uniforma visinie. Scrie despre aripa care se renoveaza. Scrie despre coada de la magazin. Scrie despre automatul de cafea. Scrie despre laboratorul de fizica. Scrie despre cancelarie. Bineinteles, cand scrie despre cancelarie isi acopera foaia cu cotul.
Ieri scria pe aceeasi foaie si o acoperea cu acelasi cot. Daca ieri e ca azi si azi devine ieri, maine nu e ca azi? Si mii de ani inainte nu va fi la fel ca acum mii de ani? Si nasterea Universului nu va fi la fel cu moartea sa? Si scoala e aceeasi...
Adam si Eva nu au fost la scoala. Dar profesorul lor era Dumnezeu, iar liceul lor era Edenul. Pana in ziua in care au fost exmatriculati si trimisi pe Pamant, unde au incercat sa recreeze Raiul. Si inca incearca. Scoala e una din benzile unui bulevard care duce spre perfectiune. Prezentul e masina, iar noi suntem benzina. Dumnezeu e soferul.

relatia unui mircist- "Jumatate om, jumatate chestie"

Un motiv albastru licare, retina mea este incantata de privelistea asurzitoare.
Vreau, mai vreau, nu pot sa ma abtin. Cand il voi avea? Ei bine, deja este aici, in prezent.S-a transpuns in timp si spatiu, nimeni nu-i poate intelege geniul. Tocmai ce a intrat prin efractie in viata mea si nici macar nu mi-am putut da seama de adevarul atat de... nebunesc! Nu s-a schimbat nimic, sunt aceeasi eu, aceleasi ganduri, suferinte, vise, placeri, dureri, sperante, minciuni, prieteni.
Asteapta singur tramvaiul cel intarziat; si tu vei intarzia.. nu-mi mai pasa, nu vreau sa-mi pese, dar tu, tu nu ma crezi. Indiferenta asta asupritoare te cuprinde intru totul, incerci sa scapi, nu te las. Brusc, am avut acest stop-cadru unde, tu, nu mai erai. Simturile mele incep sa ma insele, am o infatisare perplexa.
Nu vreau
Nu pot
Nu incerc sa-mi scriu finalul cel fericit
Jumatatea mea nu te lasa sa fii iubit

de la Mircea, la munte

Right back where they started from..chiar mai nebuni si mai fericiti dupa ce s-au distrat in predeal timp de 1 saptamana, 300 mircisti au impanzit intreaga statiune si la fel de multi au ocupat clabucetul… atat cat a durat zapada.
In restul timpului, populatia a fost impartita in doua tabere: cei care jucau poker la Robinson in subsol si cei care zaceau bolnavi la pat, in Robinson. Trebuie sa specificam, ca intregul hotel a fost un focar de infectie, cu totii am fost contaminati cu viroza, de la elevi pana la profesori. Nici macar ambulanta si injectiile in fund nu ne-au putut opri de la distractie; am fost in office unde auzul nostru a fost incantat de vocea sublima a dj`ului(not) si unde, profesorii au stat sus si s-au holbat la cei care au fumat si au baut.
Ma rog, profii au fost de gasca si ne-au lasat sa facem ce vrem(dirigul rulz).
Pe partie am avut parte de cele mai multe peripetii: am cazut, ne-am lovit, ne-am daramat, ne-am injurat si unii dintre noi, in prima zi in care am invatat sa mergem cu skiurile, ne-am hotarat sa luam telescaunul si sa urcam pana in varf, atunci cand ne-am asezat jos si a inceput sa miste ne-am dat seama ca toti ceilalti au bara de protectie, numai noi nu, dar era prea tarziu, asa ca ne-am agatat de spatar si nu ne-am miscat pana cand am ajuns sus.
Dar, totul s-a terminat duminica dupa-amiaza, cand, in tren 9 lake aflate intr-un compartiment s-au gandit ca ar fi cam foarte amuzant sa sune anumite persoane si sa rada putin de ele, ca apoi sa sune sa-si ceara scuze. Sfarsit!
Smug

rudele-un alt fel de cadou

Cu o pauza de o luna o luam de la inceput. Iar ne credem mai bloggerite; si ce fac marile bloggerite? Exact, posteaza un nou articol despre Craciun.
Ajunul, s-a dus si el si am primit aceleasi cadouri: bani si dulciuri. Insa dupa ce toate astea trec si nu mai raman decat paharele goale ale musafirilor pe masa din sufragerie te simti trist. Asa e in fiecare an, fiindca e Craciun suntem obligati sa ne petrecem timpul pretios cu RUDE, cat de superbe pot fi rudele mai ales atunci cand ai verisori/fini [ mici distrugatori] care se afla la o varsta frageda si-ti strica calculatorul [neintentionat, logic!] si umbla prin lucrurile tale si prietenele bunicii care te ciupesc de obraji si te pupa lipicips spunandu-ti "cat o sa mai cresti frumoaso?" si nu gasesti alt raspuns decat "Ee, supriza"
Si totusi, Sarbatori fericite alaturi de RUDE!
Bft

muntele matematicii,grota stiintelor exacte

Mult asteptata predica de la mate... patru ore de tortura, infern, chin si incercari esuate de a intelege cate cave TEAPA! tot ce reusesti este sa te doara capul toata ziua.
Profu de mate vorbeste neincetat, un monolog foarte reusit [woaw! 8-]; ador tablele pline de vectori, logica matematica[ huh.. ma tot intreb oare cand o sa-mi fie de ajutor acele tabele pline de 0 si 1] .
Teza se apropie, iar sansele ca noi sa incropim cateva raspunsuri sunt din ce in ce mai mici. Totusi, ii vom fi recunoscatori pe viata daca subectele nu vor fi de la olimpiadaa nationala, ca temele pe care obisnuieste sa ni le dea, considerandu-le simple pentru nivelul nostru de pregatire.
Cu fiecare ora de mate iubesc mai mult FIZICA!

Bafta

ai 10 mii?

salut din nou si ne cerem scuze, dar ne-am luat o pauza de la postari fiindca nu aveam idei:. insa inspiratia ne urmareste oricum, asa ca beliti ochii la belea:
vineri, in pauza de dupa fizica, stateam in fata automatului de cafea si vroiam sa-mi iau o ciocolata calda:>. insa am constatat cu stupefactie ca nu aveam 10 mii :(. asa ca am inceput sa cersesc in stanga si in dreapta o bancnota verzulie si am ramas surprinsa de cati oameni de la coada mi-au zis :''stai ca iti dau eu''. atunci mintea mea a facut un stop-cadru si pe fundal a inceput o muzica sentimentala de vioara si in milisecunda aceea mi-am dat seama cat de super sunt colegii mei, cu bune si cu rele si ca, indiferent de cum te imbraci sau de cati bani ai sau de cat de bine arati conteaza doar sa fii o persoana buna. si in Mircea sunt multe persoane bune.
si asa mi-am schimbat eu viziunea asupra universului. va sfatuiesc ca, urmatoarea data cand va vine sa comentati despre o persoana, mai bine cereti-i 10 mii si dupaia judecati-l.
Bafta
/:)

fuziunea rivalilor-pe teren strain, inamicii devin prieteni

Credeti ca ovidistii sunt mult prea tocilari? Nu dude! Sincer, chiar ne-am distrat cu shaii.
Duminica dimineata, am ajuns la o ora matinala in fata liceului Ovidius si am constatat ca nu suntem decat 13 elevi, cu tot cu noi 2. Drumul pana la Bucuresti- neinteresant, moment in care i-am invatat pe cei 11 pitici un salut extrem de lake de care ei au fost absolut fascinati. Dupa 3 ore si ceva, am ajuns la expozitia Leonardo da Vinci, TA-NA-NA-NA!!!! plictisitoare ca un covrig intr-o farfurie de portelan. WOW. Si in plus era o shaica care prezenta toate nebuniile alea pe care le-a proiectat smecheru de leo, dar habar n-avea sa raspunda la intrebarile care ii se puneau. Daca nu stiati, pe trotuarele de pe bulevard sunt benzi de biciclete, insa pot sa pariez ca nu a mai trecut o bicicleta pe acolo de saptamani intregi; noua ne placea sa mergem pe linia galbena si sa ne intrebam reciproc ”buna! si tu te crezi bicicleta?”. Muzeul national de istorie naturala " Grigore Antipa".. am gasit lava[preferata mea], foca in timp de noapte[preferata mea] si pestele balon[preferatul meu]. Drumul de intoarcere a fost (gen)ial: o tocanita de derapaje, aproape accidentale, tipetele soferului, rasul nostru cristalin si nesimtit,ce incape intr-o valiza si iPod-uri fara baterie.
Oare vor fii ovidisti care vor avea curajul de a pleca cu mircistii la bucuresti[nu se stie inca cand e excursia] ?
Bafta!

cu inamicii la drum

acum, sambata seara, vorbesc la telefon cu bibs despre mult-asteptata, mirifica, superba, exceptionala, mirobolanta si senzationala excursie de maine in bucale. doua mirciste se imbarca intr-o incursiune alaturi de ovidisti. cat curaj! cat spirit! dar cine stie, poate undeva printre inventiile lui Leonardo da Vinci si fosilele muzeului Grigore Antipa se va autodistruge acea tensiune competitiva dintre marile puteri ale invatamantului constantean - Colegiul National Mircea cel Batran si Liceul Teoretic Ovidius.

bibs: dude, poate ne-o luam maine:-s
teo: cred ca shaii abia asteapta sa le povestim cum e viata in afara gratiilor>:)

...asa sa fie? tineti aproape, fiindca maine seara articolul articolelor va dezvalui ceea ce va doriti sa aflati: ce am facut la Bucuresti cu ovidistii.
Bafta.

Papagali in serie

Pauza e cam scurta si acest calculator nu este disponibil pentru mult timp, asa ca ar trebui sa va zic de ce scriu aceasta postare, pana nu-mi uit ideea.
Dedic acest articol tuturor acelor care au o slabiciune pentru cultul manelelor si fetelor care se afla pe picioroange,desi au 1.75, detin un tub de fond de ten pe fata [cu ocazia asta pe la vreo 30 ani isi vor face operatii estetice, deci va sfatuiesc sa dati la medicina] si au cu ele o mirobolanta poseta [geamantan de voiaj] in care nu au altceva decat oglinzi, telefoane [vertu, logic!], machiaje... cam atat.
P.S. nu incerc sa fac un blog pentru a critica anumite categorii de smecheri doar fiindca si lor le place sa ne faca emo, minimalisti, metalisti etc sau sa ne intrebe daca suntem din alta retea & stuff.
Bafta.

Postarea cea dintai.

Mircistul=organism evoluat din familia "geniu", increngatura "visiniu" din specia "neuron"; este caracterizat prin cravata visinie cu tricolor, indopatul cu placinte, bagatul unei hartii de 1leu in automatul de cafea, dat bine pe langa portar si conversatii interminabile cu baiatul de la magazin [ionut]. Precum si la alte licee, anumiti adolescenti se aduna in triburi la o pipa pacii la "junime"[baia baietilor] sau pe scarile liceului.
mai multe detalii vom scrie maine, 14 octombrie, intr-o pauza.
Bafta!