Un motiv albastru licare, retina mea este incantata de privelistea asurzitoare.
Vreau, mai vreau, nu pot sa ma abtin. Cand il voi avea? Ei bine, deja este aici, in prezent.S-a transpuns in timp si spatiu, nimeni nu-i poate intelege geniul. Tocmai ce a intrat prin efractie in viata mea si nici macar nu mi-am putut da seama de adevarul atat de... nebunesc! Nu s-a schimbat nimic, sunt aceeasi eu, aceleasi ganduri, suferinte, vise, placeri, dureri, sperante, minciuni, prieteni.
Asteapta singur tramvaiul cel intarziat; si tu vei intarzia.. nu-mi mai pasa, nu vreau sa-mi pese, dar tu, tu nu ma crezi. Indiferenta asta asupritoare te cuprinde intru totul, incerci sa scapi, nu te las. Brusc, am avut acest stop-cadru unde, tu, nu mai erai. Simturile mele incep sa ma insele, am o infatisare perplexa.
Nu vreau
Nu pot
Nu incerc sa-mi scriu finalul cel fericit
Jumatatea mea nu te lasa sa fii iubit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
cat de geniala poti fi...
Speranta mea s-a naruit dar ingerul meu mult dorit va zbura
cu aripile mele frante pana unde durerea si suferinta nu
vor mai avea margini in "timp si spatiu", acolo unde doar
visarea ne poate pecetlui dorinta si atingerea pura a sufletelor
,locul de intalnire a doua inimi atat de diferite si totodata
prea aproape ca ispita sa macine mult prea incet fiinta mea pana
la pieirea ratiunii...
e super:D
iar ultimile randuri, pur si simplu geniale :D
scrii foarte misto
Trimiteți un comentariu